Shotokan este un stil de Karate introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte raspandit in lume, Shotokan se traduce prin "Scoala lui Shoto", dupa porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar exista si alte interpretari cum ar fi "Scoala bradului si a valului", aici prin bradul mereu verde simbolizand vesnica tinerete a conceptiilor si neincetata lor innoire iar prin val, munca necurmata care trebuie depusa pentru a putea insusi aceste principii, munca asemenea valurilor care lovesc neincetat tarmul. Acest stil pune accentul pe pozitiile adanci si lungi, pe tehnicile eficace in lupta de la distanta si pe dezvoltarea vitezei. Tehnicile de maini si cele de picior apar in proportii egale.
Exista numeroase kata, cum ar fi: Taikyoku, Heian, Tekki, Bassai, Kanku, Empi, Jion, Jitte etc., acestea fiind importate din Okinawa si modificate de maestrul Funakoshi, atat in privinta unor tehnici, cat si a denumirilor initial cu rezonante chinezesti, dar apoi japonizate. Stilul Shotokan este popular in Japonia, mai ales in regiunea capitalei. Numeroase universitati au in programul lor de studiu acest stil (Waseda, Takushoku, Keio etc). Acest stil este primul care a fost predat in Japonia in anul 1922 si primul care s-a raspandit prin intermediul instructorilor japonezi in Europa si America, apoi in toata lumea, fiind si astazi cel mai cunoscut stil de karate.
In cadrul Shotokan-ului s-au dezvoltat doua ramuri distincte dupa moartea lui Gichin Funakoshi. Astfel, Shotokai-ul condus de maestrul Shigeru Egami (1912-1981) care a urmat cel mai strict metoda maestrului sau Gichin Funakoshi, in vremea caruia a fost unul din cei mai de seama instructori ai scolii. In 1957, la moartea maestrului, devine instructor principal al Shotokan-ului, Egami fondand gruparea Shotokai, care refuza orice forma de competitie. Cu timpul, acest stil a devenit tot mai inchis, chiar cu o tenta mistica, cautandu-se atingerea unei trepte superioare a capacitatilor mentale prin exersarea aprofundata a kata-urilor, percepte filozofice stricte, chiar studii in directia comunicarii telepatice pentru controlul asupra adversarului. In prezent aceasta ramura este putin reprezentata, la moartea lui Egami in 1981 conducerea scolii fiind preluata de elevul sau Oshima Tsutomu.
Ramura principala a Shotokan-ului a fost cea grupata in jurul maestrilor Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama si Taiji Kase, care au fondat Asociatia Japoneza de Karate (J.K.A.) cu scopul raspandirii karate-ului in lume ca forma sportiva. Instructorul principal al J.K.A., Masatoshi Nakayama (1913-1987) a inceput, copil fiind, studiul artelor martiale; era descendentul unei vechi familii de samurai si din 1932 a fost elevul maestrului Funakoshi. Alaturi de Hidetaka Nishiyama, a pus bazele conceptului sportiv in karate, elaborand primele reguli de competitie si atragand in J.K.A. numerosi maestri tineri ai Shotokan-ului, desi acestia s-au lovit de impotrivirea fatisa a generatiei mai vechi. Aceasta generatie noua de instructori a obtinut curand mari succese in competitii si a activat puternic pentru raspandirea Shotokan-ului in lume, J.K.A. devenind prima organizatie de karate renumita in intreaga lume.
Cei mai cunoscuti instructori ai Shotokan-ului sunt: Masatoshi Nakayama, Hidetaka Nishiyama, Taiji Kase, Hirokazu Kanazawa, Keinosuke Enoeda, Teruyuki Okazaki, Hiroshi Soji, Norihiko Iida, Hideo Ochi, Masaru Miura, Miazaki Satoshi si Masahiko Tanaka.